Reîntoarcerea la Voiculescu
3 septembrie
Într-o lume în care valorile culturale îşi schimbă ierarhia în funcţie de doleanţele, simpatiile sau antipatiile celor care se află vremelnic în divanul moale al vreunui tip de conducere, încerci să pătrunzi raţiunea unor hotărâri ce îndepărtează de sfera de interes a adolescenţilor fantasticul reprezentat în literatură. Programa pentru clasa a IX-a este generoasă în acest sens, creându-ne ocazia de a surprinde aspecte ale literaturii fantastice româneşti. Reluând o încercare mai veche, aceea a „restituirilor necesare”, iniţiată într-o revistă ce a îmbrăţişat tăcerea înainte de vreme, aduc în atenţie aspecte ale operei unui mare prozator român, a cărei ignorare ar însemna, în plan cultural, o mare pierdere.
Proza scurtă voiculesciană, căci despre ea este vorba, se construieşte după reguli interioare proprii. Dacă Sadoveanu, în Hanu Ancuţei cultiva cu precădere întâmplările senzaţionale, „întâmplări cum nu s-au mai pomenit”, Voiculescu are o abordare de ansamblu a lumii dintr-o perspectivă doctrinară. El este „poetul epic al neobişnuitului” (S.P. Dan), propunând o anumită estetică centrată pe rolul esenţial al singularului. Pornind de la aceste considerente, s-a identificat în proza fantastică voiculesciană 
o anumită structură internă. Povestirile debutează sub imperiul unui anumit climat, sunt aduse în lumină evenimente neobişnuite circumstanţiale care generează resorturi senzaţionale ale intrigii, având finalmente o rezolvare îndeobşte magică a conflictului. Pe această structură epică se înscriu texte precum Pescarul Amin, Ultimul berevoi, Viscolul, Schimnicul, Sezon mort, Behaviorism, Capul de zimbru, Lacul rău ori Iubire magică. Mai mult >
Încheierea situaţiei şcolare şi corigenţa * clasele a 9-a, a 11-a liceu şi a XII-a ruta progresivă]
24 august
ÎNCHEIEREA SITUAŢIEI ŞCOLARE | • 30 August – Limba română, Limba franceză, Limba engleză, Geografie, Educaţie plastică, Istorie; • 31 August – Discipline tehnice, Fizică, Chimie, Matematică • CORIGENŢA | • 1 Septembrie – Limba română, Limba franceză, Limba engleză, Geografie, Educaţie plastică, Istorie; • 2 Septembrie – Discipline tehnice • 3 Septembrie – Fizică, Chimie, Matematică.
Director adjunct, Prof. Vasile Udroiu
Cruciat, amoral sau decăzut?
21 august
Am vorbit, cu altă ocazie, despre fenomenul Piteşti. Ulterior, revizuind materialul, mi-am dat seama că multe aspecte punctate meritau nuanţate pentru a oferi o imagine pertinentă a fenomenului în sine. Reeducarea promovată la Piteşti este în mod evident forma cea mai teribilă de terfelire a omului în lumea contemporană (depăşeşte prin cruzime, bestialitate şi permanenţa torturii şi modelul sovietic şi pe cel chinez). Ea vizează o anumită categorie socială: pe cea a studenţilor. În toate timpurile, intelectualitatea a creionat direcţiile de evoluţie ale societăţii contemporane ei. Acţionând pe un astfel de palier, al tinerilor viitori intelectuali, procesul de reeducare se putea extinde u
lterior, cu ajutorul reeducaţilor, la nivelul întregii suflări româneşti. Ideea absolut demonică a şi fost pusă în practică. Virgil Ierunca notează în acest sens trimiterea studenţilor reeducaţi în postura educatorilor la Canal, la Gherla, la Ocnele Mari şi Târgu-Ocna. Dacă la Canal sau la Gherla experienţa a reuşit iniţial (cu precizarea că tortura devenise aici scop în sine), la Târgu-Ocna a eşuat. Greva foamei s-a declanşat în jurul unui student de la Facultatea de Drept de la Bucureşti care trecuse parţial prin demascări la Piteşti şi nemaisuportând repetarea lor, a încercat să se sinucidă. Mai mult >
Pagini negre de istorie românească – Infernul de la Piteşti
19 august
Răsfoind de curând un calendar cultural, am reperat în luna august aniversarea Ruxandrei Cesereanu, cercetător al universului concentraţionar, prilej cu care mi-am reamintit de un capitol sumbru al existenţei românilor şi anume comunismul. Vă întrebaţi, desigur, de ce se acordă încă atenţie unei perioade trecute a istoriei. Mai întâi trebuie să recunoaştem: cel ce uită e condamnat la a repeta greşelile trecutului. Pe de altă parte, a 
trăi pasiv, a nu te revolta faţă de inuman echivalează cu o anumită stare de complicitate la tot ceea ce a presupus comunismul: îndoctrinare, ştergerea personalităţii individuale, înstrăinare de cultură şi valori etice. Astfel, recuperarea şi purificare memoriei poporului român, după cum afirma şi Ruxandra Cesereanu, devine „o datorie de onoare”. Mai mult >
Citatul ca armă albă | Andrei Pleşu
17 august
De obicei, a fi un autor des citat e un simptom al gloriei, o încununare. În literatura de specialitate, numărul lucrărilor în care apari ca referinţă a devenit chiar un criteriu de validitate ştiinţifică. Există o mare cantitate de site-uri care te introduc într-o junglă practic infinită de “vorbe celebre”. S-ar zice că, dacă le citeşti, înţelegi tot: sînt ample compendii de înţelepciune, care acoperă întreaga problematică a lumii şi adună laolaltă toată floarea aforisticii, de la Platon la Valeriu Butulescu. Am cunoscut o mulţime de inşi care ţin în buzunar caieţele dolofane pline de sentinţe solemne, bune de plasat în felurite conversaţii de salon. Alţii răspund oricărei întrebări printr-o puzderie de citate bine memorate, ceea ce îi dispensează de efortul şi răspunderea unei opinii personale. Citatul e un excelent auxiliar, atunci cînd vrei să epatezi, să te legitimezi, să-ţi camuflezi lipsa de idei. Nu zic că, în sine, a practica citatul e dezonorant. Dar e un fapt că, de multe ori, cel care citează nu are discernămîntul, civilizaţia, adecvarea necesare pentru a se folosi decent de citat: ba mai mult, citează în aşa fel încît se compromite nu numai pe sine, dar şi pe autorul – inocent – al citatului. Mai mult >
Perfectul simplu. Aproape perfect…
16 august
Revenirea Universităţii Craiova pe arena «Ion Oblemenco» a fost întâmpinată de aproape 18.000 de inimoşi spectatori. Sărbătoarea întoarcerii fiilor risipitori ar fi fost perfectă dacă cifrele, rezultatul final ar fi fost deplin de partea noastră. Poate că Fortunei i-am căzut cu tronc şi, în jocurile ei neînţelese, ne mai dă câte-un ghiont, ne mai pune câte-o piedică. Poate că e doar sângele în clocot al juveţilor, tinereţea care devine sinonimă cu neatenţia. Poate că nu e nici una, nici alta. Poate că în simţirea noastră sinceră, directă, neprotocolară de olteni trăim simplitatea ca formă a perfecţiunii şi conjugăm realitatea în perfectul simplu. Aproape perfect… Utopia @ Târgu Jiu Mai mult >
Festivalul Naţional de Folk şi Baladă “Poarta Sărutului”, 9-10 august 2010
7 august
Festivalul National de Folk si Balada „Poarta Sarutului”, a carui editie a IX‐a urmeaza sa se desfasoare în zilele de 9 şi 10 august la Teatrul de Vara din Targu‐Jiu, este considerat ca unul dintre cele mai importante festivaluri‐concurs de folk. Organizat si anul acesta impreuna cu Scoala Populara de Arta Targu Jiu, festivalul se va bucura la aceasta editie de prezenta unui numar record de interpreti valorosi ai genului. Presedintele juriului editiei din acest an va fi Mircea Vintila.
Dupa evolutia concurentilor, in prima seara vor concerta: Doru Stanculescu, Sorin Minghiat, Adrian Ivanitchi, Emeric Imre, Maria Gheorghiu, Adi Sarmasan, Al. Zarnescu, Florin Camen, Pompiliu Gr. Ciolacu si Nicu Zota – castigatorul editiei trecute. A doua seara vor urca pe scena: Mircea Vintila, Dinu Olarasu, Cristian Buica, Magda Puscas, Mircea Bodolan, artistii Stefan Geraksiev si Rosen Pasculov din Bulgaria, Bogdan Grosu si Cătălin Stepa, fiul Tatianei Stepa.
Cu o zi inaintea festivalului, duminica, 8 august, la monumentul din Poiana lui Mihai din Pasul Valcan, pe unde trecea odinioara drumul care unea Transilvania de Tara Romaneasca, au loc evocarea si pelerinajul de suflet inchinate voievodului Mihai Viteazu, cel care a trecut pe aici in noiembrie 1600 in drumul sau spre Viena. In Poiana lui Mihai, la aproape 1000 m altitudine, intr‐un peisaj mirific, are loc anual evocarea istorica la care participa sute de oameni de la poale dar si oficialitati, istorici, poeti si interpreti de muzica folk. Evenimentul se doreste a fi, in ideea organizatorilor, unul de natura sa readuca in actualitate componenta patriotica a muzicii folk. Anii trecuti au cantat aici, la monumentul lui Mihai din Poiana de deasupra comunei Schela, Gorj: Doru Stanculescu, Sorin Minghiat, Cristian Buica, Emeric Imre, Adi Salmasan, Dan Vana. Anul acesta li se vor mai adauga interpretii folk: Adrian Ivanitchi, Dinu Olarasu, Florin Camen, poetii: Dan Mircea Cipariu, Florian Saioc, Spiridon Popescu, Adrian Fratila, actorii targujieni: Rodica Negrescu, Monica Sfetcu, Ion Alexandrescu, George Draghescu. [sursa] Vezi programul! Mai mult >
Pledoarie pentru lectură * E vacanţă, citeşte!
29 iulie
Îmi asum încă de la bun început posibilitatea zădărniciei unui asftel de gest de a invita la lectură. Şi totuşi motivele care îmi susţin demersul sunt de bun simţ.
Mai întâi actul lecturii trebuie văzut ca mijlocire între experienţa lectorului şi experienţa livrescă. Dincolo de funcţia cathartică, lectura dezvăluie experienţe şi modele sau antimodele umane care, asumate conştient şi responsabil, pot fi motorul activităţii de disciplinare, cultivare, civilizare şi moralizare a omului. Altfel spus, lectura implică educaţie, adică formare a individului pentru el insuşi şi pentru societate.
Pe de altă parte, noi, oameni ai postmodernităţii vom urma „spiritul veacului”. Suntem obişnuiti să fim în tendinţe, să respirăm noile schimbări ale societăţii şi să ni le asumăm pentru a nu fi depăşiţi de timpul în care trăim. Societatea românească a probat o mulţime de modalităţi de a ieşi în evidenţă. În perioada postdecembristă, modalitatea de existenţă guvernată de mirajul lui „a avea” a devenit un ideal. Respectul părea a decurge din statutul social „construit”, însă realitatea e alta. „A avea” (bani, influenţă etc.) nu poate suplini în vremuri contradictorii pe „a şti”. A cunoaşte, a învăţa, a deveni om cu un anumit nivel de cultură care să-ţi facă cinste în societate sunt deja idealurile postmodernităţii. Viaţa e un lung şir de alegeri: ţine de opţiunea fiecăruia ce vrea să facă cu propriul viitor: să se integreze societăţii şi să dovedească faptul că existenţa sa nu este un simplu accident, ci este un destin sau să rămână în afara istoriei umanităţii, înmulţind numărul anonimilor fără chip.
Pentru oricare din argumente aţi opta, un lucru e cert: „suntem ceea ce citim”, după cum spunea Sanda Cordoş. Dacă însă nu citim, ce suntem?
